Adăpost protecție civilă la bloc: bani de la primărie în 2027

Coborâți în subsolul blocului și vedeți boxe din scândură, o canapea abandonată, țevi care picură și un bec care merge când are chef. În evidențele Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, același spațiu poate să apară drept „adăpost de protecție civilă”, cu o capacitate declarată de 80, 120 sau chiar 200 de persoane. Până în vara acestui an, distanța dintre cele două descrieri era, financiar vorbind, exclusiv problema dumneavoastră.

Din 6 iulie 2026 situația s-a schimbat. O completare adusă Legii protecției civile permite consiliilor locale să plătească, din bugetul propriu, reparațiile și întreținerea adăposturilor aflate în blocuri — însă numai la cererea asociației de proprietari. Iar cererile se judecă în ritmul bugetelor locale, nu în ritmul nervilor noștri. Dacă vreți bani în 2027, pregătirea începe acum, în toamna lui 2026.

Zece la sută. Atât funcționează din adăposturile României

Cifrele sunt publice și sunt ingrate. În evidențele IGSU figurează 5.770 de adăposturi de protecție civilă. Dintre ele, aproximativ 1.191 sunt funcționale, 3.345 sunt parțial funcționale și 1.234 nu pot fi folosite deloc. Procentual: cam 10% bune de folosit, peste jumătate la limită, restul doar pe hârtie. Chiar dacă toate ar fi puse la punct mâine dimineață, capacitatea totală ar fi de ordinul a 650.000 de locuri — undeva la 5% din populație.

Partea care ne privește direct: peste 90% din aceste adăposturi sunt proprietate privată, aflate în subsolurile blocurilor construite în anii ’70–’80. Adică sunt ale noastre, ale proprietarilor, parte din proprietatea comună a condominiului. Nu există un „stat” care să vină să le repare din oficiu. Există o asociație de proprietari care, de 30 de ani, a împărțit spațiul în boxe, a tras un gard de plasă și a uitat ce scrie în cartea tehnică a imobilului.

Distribuția pe județe spune și ea o poveste. Vedeți mai jos cât de inegal e repartizat fondul de adăpostire, potrivit datelor citate de Curtea de Conturi și preluate de presă în 2026:

De ce conteaza pentru dumneavoastră, ca administrator sau președinte? Pentru că acolo unde fondul de adăpostire e mare, primăriile au deja programe și experiență — Timișoara, Pitești, Iași, sectoarele Capitalei. Acolo unde nu există decât două-trei adăposturi, consiliul local nu are nici procedură, nici linie de buget, și veți fi primii care cer. Nu e un motiv să nu cereți, e un motiv să cereți mai documentat.

Ce s-a schimbat în iulie 2026: primăria poate plăti

Textul nou e scurt și, pentru noi, destul de clar. Legea nr. 117/2026 a completat articolul 21 din Legea nr. 481/2004 privind protecția civilă, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 550 din 3 iulie 2026 și intrată în vigoare la 6 iulie 2026.

Trei cuvinte merită subliniate. Primul: „la solicitarea” — nimeni nu vine din oficiu, mecanismul porneşte de la o cerere a asociației. Al doilea: „pot aproba” — e o posibilitate, nu o obligație a consiliului local; un consiliu care nu are bani sau nu are chef poate refuza, iar legea nu îi impune un termen. Al treilea: „prin hotărâre” — finanțarea se face printr-un act administrativ votat în ședință de consiliu, deci trece prin aparatul primăriei, prin compartimentul de protecție civilă și prin direcția economică.

Practic, lanțul arată așa: asociația cere, reprezentanții primăriei și specialiștii ISU verifică starea tehnică a adăpostului, iar consiliul local adoptă hotărârea prin care alocă banii pentru proiectare și execuție. Nu e o subvenție pe care o încasați în contul asociației; în majoritatea cazurilor primăria contractează ea lucrarea și proiectantul, exact cum a făcut Primăria Iași, unde serviciile de proiectare pentru un lot de adăposturi au depășit 270.000 de lei, iar execuția a fost estimată inițial la circa 2,4 milioane de lei pentru patru adăposturi. Sumele arată și de ce discutăm despre buget local, nu despre fondul de reparații al blocului.

Atenție la o nuanță care îi încurcă pe mulți: legea vorbește despre reparații și întreținere la fondul privat de adăpostire existent. Nu despre construirea unui adăpost nou acolo unde nu există, și nu despre amenajarea unui subsol oarecare pentru a deveni adăpost. Dacă blocul dumneavoastră nu are un spațiu clasificat ca adăpost, discuția e alta și pornește tot de la primărie și ISU.

Ce obligații are asociația, cu bani sau fără

Hai să lămurim o confuzie des întâlnită la ședințe: noua lege nu v-a scutit de nimic. Obligațiile proprietarilor au rămas exact acolo unde erau. asociația de proprietari administrează proprietatea comună, iar adăpostul face parte din ea. Asta înseamnă menținerea lui în stare de funcționare, împreună cu instalațiile aferente, și sesizarea autorităților locale atunci când apar probleme pe care nu le puteți rezolva singuri.

Folosirea spațiului în timp de pace nu e interzisă — e condiționată. Puteți ține acolo bunuri, biciclete, chiar boxe, cu condiția ca amenajările să fie provizorii și spațiul să poată fi eliberat rapid, în termenul stabilit de normele de protecție civilă (de regulă se vorbește despre 24 de ore). Un zid de BCA turnat între două grinzi nu e o amenajare provizorie. O boxă din plasă, cu lacăt la care are cheie o doamnă plecată în Spania, nu se eliberează în 24 de ore.

Mai sunt câteva lucruri banale pe care inspectorul le întreabă primele: cine ține cheia, unde e lista cu persoanele care au acces, dacă există marcaje și indicatoare către adăpost pe scară și la intrarea în bloc, dacă ieșirea de salvare e liberă, dacă tabloul electric din subsol e închis și etichetat. Nimic din toate acestea nu costă mii de lei. Un set de indicatoare, un plan afișat la avizier și un registru de chei la administrație rezolvă jumătate din observațiile unui control. Evidența cheilor și a accesului o puteți ține și digital, într-o aplicație de administrare precum CondoFlow, dar important e să existe și pe hârtie, semnată.

Pasul zero: aflați dacă subsolul dumneavoastră e chiar adăpost

Nu vă duceți la primărie cu o cerere pentru un adăpost care nu există în evidențe. Se întâmplă frecvent ca oamenii să confunde un simplu subsol tehnic cu un adăpost ALA. Diferența e documentară, nu arhitecturală.

Verificați în trei locuri, în ordinea asta. Întâi cartea tehnică a construcției — dacă există la asociație, planul subsolului arată încadrarea spațiului, ușile etanșe prevăzute, ieșirea de salvare. Apoi listele publicate de inspectoratele pentru situații de urgență județene și de IGSU, care conțin adresa, tipul (public sau privat), capacitatea estimată și starea de funcționare. În fine, hărțile și aplicațiile care au preluat aceste date, de la harta interactivă de pe adapostulmeu.ro până la secțiunea „Info utile” din aplicația DSU. Sunt utile pentru o verificare rapidă, dar documentul care contează la primărie e evidența oficială a ISU.

Dacă nu găsiți nimic, cereți în scris la ISU județean o confirmare privind încadrarea imobilului în fondul de adăpostire. Răspunsul acela, oricare ar fi, devine prima piesă din dosarul dumneavoastră. Dacă spațiul e clasificat, aveți temei de cerere. Dacă nu e, știți cel puțin că obligațiile specifice adăposturilor nu vi se aplică și puteți trata subsolul ca orice altă parte comună — cu regulile normale de curățenie, acces și izolare a țevilor din subsol împotriva înghețului.

Faceți, în paralel, un inventar fotografiat: suprafață utilă măsurată, înălțime liberă, câte uși, în ce stare, dacă există grup sanitar, instalație electrică funcțională, infiltrații pe pereți, cine ocupă ce. Douăzeci de poze datate și un releveu făcut cu ruleta valorează, în fața comisiei, mai mult decât trei pagini de reclamații.

Hotărârea adunării generale: cum o faceți ca să țină

Cererea către consiliul local nu se semnează de administrator pe genunchi. E un act prin care asociația își asumă o solicitare de finanțare publică, eliberarea spațiului, accesul constructorului în subsol și, foarte probabil, o parte din costuri. Vă trebuie hotărâre de adunare generală.

Convocarea urmează art. 47 din Legea nr. 196/2018: cu cel puțin 10 zile înainte de data ședinței, prin afișare la avizier însoțită de tabel nominal semnat de proprietari sau prin scrisoare recomandată. Ordinea de zi trebuie să spună exact ce votați, nu „diverse”. Formulări care funcționează: eliberarea adăpostului de protecție civilă și demolarea compartimentărilor neautorizate; aprobarea solicitării de finanțare către consiliul local; împuternicirea președintelui pentru semnarea cererii și a documentelor anexe; aprobarea cotei de cofinanțare, dacă primăria o cere. Un convocator corect redactat vă scutește de contestații ulterioare.

După vot, redactați hotărârea adunării generale cu rezultatul exact al votului, lista semnatarilor și mandatul dat președintelui. Copia conformă a acestei hotărâri e documentul pe care funcționarul din primărie îl caută primul în dosar. Fără ea, cererea se întoarce.

Un sfat din experiență: pregătiți înainte de ședință un raport de necesitate aprobat de comitetul executiv, cu fotografiile, releveul și o estimare de costuri. Oamenii votează altfel când văd cifre și poze, nu când ascultă o descriere. Și veți avea nevoie oricum de raport, ca anexă la cerere.

Calendarul de buget: de ce cererea se depune în ianuarie

Aici pierd majoritatea asociațiilor. Legea spune că consiliul local „poate aproba”, dar poate aproba doar ce are în buget. Bugetele locale se construiesc după publicarea legii bugetului de stat și se aprobă, în practică, la începutul anului. O cerere depusă în iulie prinde, în cel mai bun caz, o rectificare de toamnă — dacă mai rămân bani.

Iată cum arată un calendar realist pentru finanțarea pe 2027, pornind din toamna lui 2026:

Dacă pregătiți oricum bugetul de venituri și cheltuieli pe 2027 în adunarea de toamnă, puneți pe aceeași ordine de zi și adăpostul. Economisiți o convocare, un drum și 10 zile de termen.

Cât costă: prețuri orientative pentru lucrările tipice

Ca să cereți bani, trebuie să știți despre ce sume vorbim. Cifrele de mai jos sunt estimări de piață din 2026, strânse din listele publice de prețuri ale furnizorilor și executanților, și variază mult cu orașul, accesul în subsol și starea construcției. Nu le folosiți ca deviz, ci ca ordin de mărime la discuția cu primăria.

Adunați-le și înțelegeți de ce în multe orașe aducerea unui adăpost la standard costă zeci sau sute de mii de lei. Exemplul de la Iași — circa 270.000 de lei doar proiectarea pentru un lot și o execuție estimată la 2,4 milioane de lei pentru patru adăposturi — e sugestiv. La Pitești, lucrările efectuate pe parcursul unui an la șase adăposturi au cuprins igienizare completă, refacerea finisajelor, pardoselilor și tencuielilor, instalații sanitare noi, instalații electrice modernizate cu corpuri de iluminat, sisteme de ventilație și filtroventilație, uși metalice etanșe și obloane de protecție. Asta e lista completă a unui adăpost „ca la carte”.

Ce poate deconta primăria și ce rămâne la proprietari

Textul legii vorbește despre cheltuielile necesare pentru reparații și întreținere la fondul privat de adăpostire, respectiv despre realizarea acestor lucrări. În practică, ce intră și ce nu intră depinde de hotărârea consiliului local și de regulamentul adoptat de fiecare primărie — deci întrebați înainte să promiteți ceva proprietarilor în ședință.

Ce intră, în mod rezonabil, în sfera finanțării publice: proiectarea și expertizarea, ușile și obloanele etanșe, instalația de ventilație/filtroventilație, instalația electrică și iluminatul de siguranță, instalațiile sanitare, hidroizolația și finisajele adăpostului, marcajele și semnalizarea. Adică exact ce face spațiul funcțional ca adăpost.

Ce rămâne aproape sigur la dumneavoastră: demolarea boxelor și a compartimentărilor făcute fără autorizație, evacuarea bunurilor și a deșeurilor din subsol, igienizarea prealabilă, repararea coloanelor și a conductelor care traversează spațiul (acelea nu sunt dotări de adăpost, sunt instalațiile blocului), paza materialelor în timpul lucrărilor și, dacă primăria o cere, o cotă de cofinanțare. Evacuarea mobilei vechi și a molozului se tratează ca orice ridicare de deșeuri voluminoase de la bloc și costă, pentru un subsol încărcat, câteva mii de lei.

De unde luați banii pentru partea asociației? Din fondul de reparații, dacă îl aveți alimentat, ținut corect în registrul fondului de reparații. Dacă nu ajunge, soluția legală e o contribuție extraordinară votată în adunarea generală, cu hotărâre scrisă și repartizare clară pe apartamente. Iar dacă vedeți că discuția despre adăpost e doar prima dintr-un șir lung — terasă, lift, coloane — poate e momentul să faceți un plan multianual de reparații pe 2027–2032 și să încetați să vă finanțați din improvizații.

O notă despre restanțieri, pentru că apare mereu: cota pentru lucrări se datorează indiferent dacă proprietarul e de acord cu lucrarea. Pentru întârzieri, asociația poate aplica penalizări conform art. 77 din Legea nr. 196/2018, în limita a 0,2% pe zi de întârziere, dacă au fost stabilite prin hotărârea adunării generale.

Greșeli frecvente și ce vede inspectorul ISU

Cea mai costisitoare greșeală pe care am văzut-o: boxe „vândute” în adăpost. Un fost administrator a încasat bani de la cinci proprietari pentru dreptul de a-și ridica boxe în subsol, uneori chiar cu chitanță. Problema e că adăpostul face parte din proprietatea comună, iar nimeni — nici administratorul, nici comitetul, nici adunarea generală — nu putea atribui definitiv acel spațiu unor proprietari. Când vine programul de modernizare, boxele se demolează, iar banii de atunci nu se mai întorc. Cine plătește demolarea? Asociația. Cine se supără? Toți.

Alte erori care se repetă:

• Compartimentări din zidărie ridicate între structuri, imposibil de desfăcut în 24 de ore.
• Intervenții la instalații — conducte tăiate, prize improvizate, ventilații zidite — făcute fără proiect și fără aviz.
• Ieșirea de salvare blocată cu lemne, biciclete sau chiar betonată.
• Nicio evidență a cheilor: lacăt pe ușa subsolului și cheia la un proprietar care lucrează în ture.
• Lipsa marcajelor și a planului de evacuare afișat la scară.
• Documentația pierdută: nimeni nu știe unde e cartea tehnică a imobilului.

La control, inspectorul verifică tocmai aceste lucruri, plus starea instalațiilor. Publicațiile de specialitate citează, pentru nerespectarea normelor de întreținere a adăposturilor, amenzi de ordinul 1.000–2.000 de lei, iar pentru lipsa autorizației de protecție civilă sume mai mici, de 100–500 de lei. Pentru că aceste cuantumuri se modifică prin acte normative succesive, verificați textul actualizat al Legii nr. 481/2004 înainte de a le prezenta proprietarilor ca sumă certă. Separat de ISU, compartimentul specializat din primărie poate verifica activitatea asociației, cu amenzi proprii prevăzute de Legea 196/2018.

Cererea către primărie: structură și checklist de documente

Cererea nu trebuie să fie lungă. Trebuie să fie completă și verificabilă. Structura care funcționează:

1. Datele asociației: denumire, adresă, CIF, nume președinte, telefon, e-mail.
2. Identificarea adăpostului: adresa blocului, poziția în subsol, suprafața utilă măsurată, capacitatea din evidențele ISU, numărul din lista inspectoratului (dacă îl cunoașteți).
3. Temeiul: solicitarea se face în baza art. 21 din Legea nr. 481/2004, astfel cum a fost completat prin Legea nr. 117/2026.
4. Starea actuală, descrisă pe scurt și factual: infiltrații pe pereții sud, ușă metalică lipsă, instalație electrică nefuncțională, fără grup sanitar, compartimentări în curs de demolare.
5. Lucrările solicitate, în ordinea priorității, cu estimarea de cost pe fiecare.
6. Angajamentele asociației: eliberarea spațiului până la o dată asumată, asigurarea accesului, desemnarea unei persoane de contact, cota de cofinanțare dacă e cazul.
7. Anexele, numerotate.

Checklist de anexe: hotărârea adunării generale cu lista semnatarilor; procesul-verbal al ședinței; raportul de necesitate aprobat de comitetul executiv; actul de înființare și dovada CIF; releveul și fotografiile datate; adresa de la ISU privind încadrarea în fondul de adăpostire; extras din cartea tehnică, dacă există; una-două oferte de deviz; împuternicirea președintelui pentru semnare.

Depuneți dosarul la registratură, cu număr de înregistrare pe copia dumneavoastră. Dacă primăria nu răspunde, aveți la dispoziție regulile generale de soluționare a petițiilor și, ulterior, calea contenciosului administrativ — dar, sincer, în 9 cazuri din 10 problema nu e refuzul, e dosarul incomplet. Țineți toate documentele într-un singur loc, ordonate; o aplicație de administrare cum e CondoFlow vă ajută să nu pierdeți procesele-verbale și devizele între două schimbări de administrator.

Întrebări frecvente