Comunitate de energie la bloc 2026: cum partajezi energia

Până nu demult, discuția despre energie la bloc se termina la o singură întrebare: cine plătește factura de la Casa scării. Acum a apărut o a doua întrebare, mult mai interesantă: ce facem dacă acoperișul produce curent și vrem să ajungă în prizele din apartamente, nu doar în beculețele de pe scară? Răspunsul are, din 2026, un cadru legal propriu — comunitatea de energie.

Nu e science-fiction și nu e nici gata de folosit la cheie. E ceva între: o construcție juridică reală, cu registru național funcțional, cu un ordin ANRE proaspăt intrat în vigoare și cu destule zone gri care încă îi fac pe administratori să ridice o sprânceană. Hai să vedem exact unde suntem la finalul lui septembrie 2026 și ce poate face concret o asociație de 40 de apartamente din Ploiești sau din Galați.

Ce este o comunitate de energie și de ce nu e același lucru cu „prosumator la bloc”

Confuzia cea mai frecventă pe care o întâlnesc în discuțiile cu administratorii este exact asta: „păi noi am pus deja panouri, deci suntem comunitate de energie, nu?”. Nu. Sunt două lucruri diferite, care se pot suprapune, dar nu se confundă.

Când asociația montează un sistem fotovoltaic și îl racordează la contorul general al părților comune, devine prosumator. Energia produsă acoperă consumul comun — lift, iluminat, hidrofor, pompe, interfon — iar surplusul pleacă în rețea și se compensează cu furnizorul. Asta e tot. Apartamentele, care au fiecare contract propriu și contor propriu, nu văd nimic din energia aceea. Rămân clienți obișnuiți ai furnizorului lor, cu factura lor lunară. Am scris pe larg despre această variantă în ghidul despre cum devine asociația prosumator, cu limitele ANRE și decizia de AGA.

Comunitatea de energie merge un pas mai departe. Este o entitate juridică recunoscută oficial, în care mai multe puncte de consum — apartamentele, plus punctul comun al asociației, eventual și spațiile comerciale de la parter — se leagă între ele printr-un mecanism de repartizare a energiei produse local. Energia nu circulă fizic altfel; circulă tot prin rețeaua operatorului de distribuție. Ce se schimbă e contabilitatea ei: operatorul calculează, pe fiecare interval de decontare, cât s-a produs în comunitate și alocă acea cantitate pe punctele de consum ale membrilor, conform unei chei stabilite de comunitate.

Diferența practică e uriașă. La prosumatorul simplu, un sistem de 40 kWp pe un bloc produce mult mai mult decât consumă părțile comune și surplusul se vinde la un preț modest. La comunitate de energie, aceeași producție se duce în consumul real al familiilor — unde fiecare kilowatt evitat valorează prețul plin de la furnizor. Cu tarifele de acum, diferența dintre cele două modele poate fi dublă sau chiar mai mare.

Legislația distinge două categorii: comunitatea de energie din surse regenerabile (CESR) și comunitatea de energie a cetățenilor (CEC). Pentru un condominiu, ambele sunt teoretic accesibile; alegerea depinde de tehnologie, de perimetru și de cine mai intră în schemă în afară de proprietari.

Cadrul legal 2026: de la OUG 59/2025 la Ordinul ANRE 58/2026

2026: cum partajezi energia între apartamente" class="w-full rounded-xl shadow-sm" loading="lazy">

Povestea începe în noiembrie 2025, când Guvernul a adoptat OUG 59/2025, actul care transpune Directiva europeană RED III și introduce, pentru prima dată în legislația românească, conceptul de comunitate de energie. Asociația Prosumatorilor și a Comunităților de Energie a numit-o „probabil cel mai progresist act legislativ adoptat vreodată în energia din România” — un entuziasm care spune ceva și despre cât de mult s-a așteptat.

Ordonanța a adus câteva lucruri esențiale: un registru național gestionat de ANRE, în care fiecare comunitate primește un cod unic de identificare; obligația operatorilor de distribuție de a prioritiza montarea contoarelor inteligente pentru membrii comunităților; interdicția dublei taxări pentru energia stocată și consumată ulterior; și — punctul cel mai relevant pentru noi — posibilitatea ca ONG-urile și condominiile care produc exclusiv pentru autoconsum să funcționeze fără licență de furnizare.

Registrul a întârziat. Trebuia să fie operațional până la 31 decembrie 2025, dar procedura de înregistrare a venit abia prin Ordinul ANRE 50/2026, publicat pe 30 iunie 2026. Primele două comunități au fost înscrise în RNCE la începutul lunii septembrie 2026: Asociația Comunitatea Portului din Galați (prima CESR) și Societatea Cooperativă Energetica Micăsasa Coop din Sibiu (prima CEC). Două. Într-o țară cu peste 80.000 de asociații de proprietari. Asta vă spune cam totul despre stadiul real al implementării.

Piesa cea mai nouă din puzzle e Ordinul ANRE 58/2026, publicat în Monitorul Oficial pe 23 septembrie și intrat în vigoare pe 25 septembrie 2026. El definește energia partajată — cantitatea de energie activă produsă de unitățile comunității, calculată de operatorul de distribuție pe intervale de decontare și alocată punctelor de consum ale membrilor — și stabilește mecanismul prin care o comunitate poate cere o reducere a tarifului de distribuție pentru această energie.

Cele două modele: cu licență de furnizare sau autoconsum exclusiv

Aici se decide, practic, dacă proiectul e fezabil pentru o asociație obișnuită sau rămâne o ambiție de birou.

Modelul cu licență de furnizare

Comunitatea obține licență de furnizare de la ANRE și devine, la propriu, furnizor pentru membrii săi. Poate vinde energie, poate încheia contracte, poate tranzacționa surplusul pe piață. Avantajul e flexibilitatea maximă: poți lua în comunitate și consumatori din afara blocului, poți face contracte diferențiate, poți monetiza surplusul la prețuri bune.

Costul? Un aparat administrativ pe care o asociație de proprietari nu îl susține. Licența presupune capital, personal calificat, raportări periodice, sistem de facturare, responsabilitate de echilibrare pe piața de energie, garanții financiare. Vorbim de zeci de mii de lei pe an doar în costuri de conformare, plus riscuri pe care niciun președinte de asociație nu ar trebui să le semneze în nume propriu. Modelul are sens pentru cooperative energetice mari, pentru parteneriate cu primării sau pentru comunități care agregă câteva sute de puncte de consum.

Modelul fără licență — autoconsum exclusiv

Aici e locul condominiilor. OUG 59/2025 prevede reguli simplificate pentru asociațiile de proprietari și ONG-uri care produc exclusiv pentru autoconsumul membrilor, fără vânzare comercială către terți. Nu se cere licență, nu se cere capital social, structura de guvernanță rămâne cea pe care asociația o are deja.

Energia produsă pe acoperiș se repartizează pe punctele de consum ale membrilor, conform cheii agreate, iar fiecare proprietar o vede ca o cantitate scăzută din consumul facturat de furnizorul său. Surplusul care depășește consumul comunității rămâne gestionat în regim de prosumator, cu furnizorul asociației.

Pașii concreți pentru o asociație de proprietari

Să luăm lucrurile în ordinea în care se întâmplă efectiv, nu în ordinea în care arată frumos pe hârtie.

1. Studiul de fezabilitate și raportul de necesitate. Înainte de orice adunare generală, aveți nevoie de cifre: consumul anual al părților comune, consumul estimat al apartamentelor, suprafața utilizabilă de acoperiș, starea hidroizolației, puterea aprobată la branșament. Un raport de necesitate aprobat de comitetul executiv vă structurează argumentația și vă protejează ulterior de acuzația că ați pornit pe genunchi.

2. Hotărârea adunării generale. Aici nu există scurtături. Convocarea se face conform art. 47 din Legea 196/2018, cu cel puțin 10 zile înainte de data ședinței, prin afișare la avizier cu tabel nominal semnat de proprietari sau prin scrisoare recomandată. Un convocator corect redactat, cu ordinea de zi explicită, e prima linie de apărare într-o eventuală contestație.

3. Forma juridică și documentele de bază. Statutul și acordul de asociere trebuie să permită activitatea de producere și partajare a energiei. În multe cazuri e nevoie de un act adițional sau de o modificare a statutului și a acordului de asociere, aprobată în aceeași adunare. Comunitatea trebuie să aibă și un regulament propriu de funcționare, în care intră cheia de repartizare, modul de intrare și ieșire a membrilor, regulile de administrare a instalației.

4. Înregistrarea în RNCE. Se depune la ANRE un dosar electronic cu statutul, actul constitutiv, lista membrilor, perimetrul geografic, datele despre instalațiile de producere și stocare și operatorul de distribuție. La finalizare, comunitatea primește codul unic de identificare — fără el, operatorul nu are cum să facă partajarea.

5. Relația cu operatorul de distribuție. Se depune cererea de racordare, se obține avizul tehnic, se notifică punctele de consum incluse în comunitate și se stabilește cheia de repartizare pe care operatorul o va aplica la decontare. Aici apare și verificarea contoarelor: toți membrii au nevoie de contoare inteligente, cu citire pe intervale de decontare.

6. Contorizarea. Fără smart metering nu există comunitate de energie. Costul contorului e suportat integral de operatorul de distribuție, iar ținta națională e 80% acoperire la finalul lui 2026 — dar realitatea din teren e mai lentă. Rețele Electrice România, de exemplu, anunța o țintă de 67% acoperire pentru sfârșitul lui 2026, cu peste 2,1 milioane de contoare instalate. Verificați situația scării înainte de a promite ceva în adunare.

Cum se face partajarea pe apartamente: cheile de repartizare

Partea cea mai sensibilă din tot proiectul nu e tehnică. E despre echitate — și, ca la orice repartizare în bloc, generează cele mai multe discuții aprinse. cine primește kilowatții produși la ora 13:00, când jumătate din bloc e la muncă?

Legea lasă comunitatea să își stabilească singură cheia de repartizare, prin regulamentul propriu. Operatorul de distribuție o aplică mecanic, pe fiecare interval de decontare. Deci responsabilitatea alegerii e integral a dvs. Iată variantele folosite în practică, cu ce înseamnă fiecare:

Din experiența pe care o avem cu blocurile care au pornit deja pe acest drum, varianta hibridă e cea care trece cel mai ușin prin adunare: mai întâi se stinge consumul comun — care oricum apare pe lista de plată a tuturor — și abia diferența se împarte pe apartamente după cota-parte indiviză. Motivul e psihologic, nu tehnic: nimeni nu simte că a fost nedreptățit atunci când primul beneficiu e vizibil pe factura comună a scării.

Pentru asta aveți nevoie de un tabel actualizat cu cotele-părți indivize și suprafețele utile. Dacă CPI-urile din acte nu corespund realității — situație mai frecventă decât ar trebui — rezolvați asta înainte, nu după. Altfel veți construi cheia de repartizare pe o bază contestabilă. Merită spus și că partajarea nu înlocuiește repartizarea clasică a curentului comun: pentru blocurile care nu intră în comunitate, regulile de calcul rămân cele descrise în ghidul despre calculul și repartizarea curentului comun pe apartamente.

Costuri estimative și amortizare pentru un bloc de 40 de apartamente

Să punem cifre pe masă. Un bloc de 40 de apartamente, cu terasă utilizabilă și consum comun mediu, suportă rezonabil un sistem de 35-45 kWp. Prețurile de instalare pentru sisteme comerciale în această plajă se situează, în 2026, la 750-950 EUR/kWp fără stocare, iar pentru sisteme mai mari coboară spre 680-850 EUR/kWp. Toate sumele de mai jos sunt orientative și variază semnificativ în funcție de structura acoperișului și de distanța până la tabloul general.

Partea bună vine la producție. Un sistem de 40 kWp în România generează, în medie, 44.000-48.000 kWh pe an. La un preț final al energiei de 1,10-1,40 lei/kWh cu TVA — plaja reală de pe piață în septembrie 2026, după ce plafonarea a expirat și tarifele s-au liberalizat complet — valoarea brută a producției e de 48.000-67.000 lei pe an.

Doar că nu tot ce se produce se consumă în comunitate. Fără stocare, gradul realist de autoconsum într-un bloc e de 55-70%, pentru că vârful de producție e la prânz, iar vârful de consum casnic e seara. Cu 20 kWh de baterii ajungeți la 80-85%. Traduceți asta în bani: economie anuală efectivă de 30.000-50.000 lei, adică 750-1.250 lei pe apartament pe an. Amortizarea simplă iese în 5-8 ani fără finanțare și poate coborî sub 2 ani dacă prindeți un grant de 90-98%. Durata de viață a panourilor e de 25-30 de ani, cu o înlocuire de invertor pe la anul 12. Detalii tehnice suplimentare, inclusiv despre dimensionare și randamente, le găsiți în analiza noastră despre costurile și subvențiile pentru panouri fotovoltaice pe bloc în 2026.

Finanțare disponibilă în 2026

Aici stă, sincer, toată diferența între un proiect care se face și unul care rămâne pe ordinea de zi trei ani. Nicio asociație nu scoate 250.000 de lei din fondul de reparații.

Cea mai consistentă oportunitate de moment e apelul pentru comunități de energie din surse regenerabile, finanțat din Fondul pentru Tranziție Justă prin Programul Dezvoltare Durabilă și Tranziție Justă 2021-2027. Bugetul total e de 102,8 milioane de euro, împărțit pe șapte apeluri, cu o intensitate de finanțare de 98% nerambursabil (85% FTJ plus 13% buget de stat) și contribuție proprie de minimum 2%. Valoarea unui proiect: între 100.000 și 20.000.000 de euro. Depunerea a început pe 30 septembrie 2026, ora 17:00, și se închide pe 31 martie 2027, ora 17:00, pe platforma MySMIS2021. Eligibile sunt unitățile administrativ-teritoriale, comunitățile de energie din surse regenerabile cu personalitate juridică și parteneriatele dintre acestea și ONG-uri.

Selecția funcționează cu un prag de calitate de 50 de puncte din 100, după care proiectele se contractează în ordinea depunerii, în limita alocării pe județ. Cine depune primul, cu dosar complet, prinde banii — deci pregătirea documentației înainte de deschiderea apelului contează enorm.

A doua direcție e programul URBAN-UP al Ministerului Energiei, gândit special pentru asociațiile de proprietari, cu un buget anunțat între 100 și 158 de milioane de lei. Condițiile tehnice: sistem fotovoltaic de minimum 10 kWp și instalație de stocare cu o capacitate de cel puțin 50% din puterea instalată a panourilor. Beneficiari: asociațiile de proprietari, locatarii din blocuri, unitățile administrativ-teritoriale cu locuințe sociale și comunitățile de energie a cetățenilor. Urmăriți ghidul final al programului — condițiile de eligibilitate se pot schimba până la lansare.

A treia variantă rămâne linia Casa Verde Fotovoltaice a AFM, deschisă în 2026 și pentru componenta de stocare, plus programele de eficiență energetică ale AFM pentru asociații, care pot cofinanța până la 90% din cheltuielile eligibile. Aici trebuie citit cu atenție ghidul specific: nu toate liniile acceptă condominii, iar unele impun ca solicitantul să fie UAT-ul, nu asociația.

Riscuri și bariere reale în 2026

Nu vreau să vând iluzii. Iată ce vă poate bloca proiectul, în ordinea probabilității.

Legislația secundară incompletă. OUG 59/2025 a pus cadrul, dar reglementările de aplicare ale ANRE au întârziat luni de zile, iar unele sunt încă disputate de asociațiile de prosumatori. Metodologiile privind partajarea și utilizarea capacităților de stocare au venit cu mult după termenele anunțate. Operaționalizarea completă a comunităților de energie e o poveste care se va întinde peste tot anul 2026 și, probabil, și în 2027.

Contoarele inteligente. Fără ele, comunitatea nu funcționează — pur și simplu nu există date pe intervale de decontare pentru a face alocarea. Gradul de acoperire e departe de 100%, iar prioritizarea membrilor comunităților, deși prevăzută în ordonanță, nu se traduce automat într-o montare în 30 de zile. Verificați la operatorul dvs. situația fiecărui apartament.

Structura acoperișului. La blocurile vechi, terasa are nevoie de refacerea hidroizolației înainte de montaj, ceea ce adaugă 60.000-120.000 de lei la buget. Iar tabloul general și coloanele pot să nu suporte configurația nouă — o problemă pe care o discutăm pe larg în materialul despre modernizarea instalației electrice de bloc: costuri și etape.

Membrii care ies din schemă. Un proprietar vinde apartamentul, iar cumpărătorul nu vrea în comunitate. Sau cineva schimbă furnizorul și iese temporar din configurație. Regulamentul trebuie să prevadă ce se întâmplă cu cota lui de energie și cu partea lui de investiție. Dacă nu o faceți acum, o veți face într-un proces.

Restanțierii. Un bloc în care 15% din apartamente nu plătesc întreținerea nu are cum să ducă un proiect de 250.000 de lei. Penalizările se aplică în limita maximă legală de 0,2% pe zi de întârziere, conform art. 77 din Legea 196/2018, dar ele nu rezolvă un cash-flow rupt. Curățați restanțele înainte, nu în paralel.

Așteptările nerealiste. Cea mai periculoasă barieră. Dacă în adunare se vorbește despre „facturi la zero”, proiectul e deja compromis. Un sistem pe bloc reduce factura cu 25-40% pe apartament, nu o șterge. Spuneți cifra corectă din prima zi.

Checklist final pentru administrator

Ordinea în care aș bifa lucrurile, dacă mâine ar trebui să pornesc un astfel de proiect:

• Datele de consum — 12 luni de facturi pentru părțile comune, plus o estimare a consumului agregat al apartamentelor;
• Verificarea acoperișului — suprafață utilă, stare hidroizolație, structură, acces pentru montaj;
• Situația contoarelor — câte apartamente au deja contor inteligent, ce spune operatorul despre restul;
• Raport de necesitate aprobat de comitetul executiv, cu două-trei oferte comparative;
• Convocare AGA conform art. 47 — 10 zile, avizier cu tabel nominal semnat sau scrisoare recomandată;
• Hotărâre AGA cu prezență personală sau împuterniciri scrise și semnate (art. 48), cu ordine de zi care include: investiția, sursa de finanțare, forma juridică, cheia de repartizare;
• Statut și regulament actualizate, cu regulile de intrare/ieșire din comunitate;
• Tabel CPI verificat și corelat cu actele de proprietate;
• Dosar de înregistrare în RNCE depus la ANRE, cu cod unic obținut;
• Cerere de racordare și notificarea punctelor de consum la operatorul de distribuție;
• Dosar de finanțare pregătit înainte de deschiderea apelului relevant;
• Evidența financiară separată — investiția și beneficiile trebuie urmărite distinct în contabilitatea asociației.

Ultimul punct e cel pe care îl subestimează cel mai des administratorii. Un proiect de energie partajată generează fluxuri noi: sume încasate din finanțare, plăți către constructor, energie alocată pe apartamente lună de lună, eventual venituri din surplus. Toate trebuie să apară transparent, fiecare cu documentul justificativ în spate, iar alocările pe apartament trebuie să fie verificabile de orice proprietar care cere o explicație. Într-o platformă precum CondoFlow, evidența alocărilor se leagă direct de lista de plată, așa că proprietarul vede în aceeași pagină și cota lui din producție și cheltuielile lunare — ceea ce, în practică, taie jumătate din întrebările de la avizier.

Unde ne aflăm, la finalul zilei? Într-un moment în care cadrul legal există, banii europeni există, tehnologia e ieftină ca niciodată — și totuși doar două comunități sunt înregistrate oficial. Diferența o fac administratorii care încep pregătirea acum, nu cei care așteaptă să se așeze praful. Când o asociație vecină va anunța în 2027 că a tăiat 35% din factura de curent, întrebarea nu va fi dacă se poate. Va fi de ce nu am început noi mai devreme.