Art. 6 din OMFP 3103/2017 — Auditul statutar la ONG-urile de utilitate publică

Ce înseamnă, practic

Ce spune articolul, pe scurt

Articolul 6 introduce o obligație specifică pentru o categorie restrânsă de entități: persoanele juridice fără scop patrimonial care au statutul de utilitate publică. Pe toată perioada în care dețin acest statut, situațiile lor financiare anuale trebuie să treacă printr-un audit statutar, realizat exclusiv de auditori financiari sau firme de audit autorizate în condițiile legii.

Cui i se aplică (și cui NU)

• Se aplică persoanelor juridice fără scop patrimonial care au dobândit, potrivit legii, statutul de utilitate publică — un statut special, acordat prin procedură distinctă (nu îl are orice ONG sau asociație).
• Obligația durează exact cât timp entitatea deține acest statut. Dacă statutul se pierde sau nu a fost niciodată recunoscut, articolul 6 nu se aplică.
• Textul se referă la persoane juridice fără scop patrumonial în general. Marea majoritate a asociațiilor de proprietari nu au statut de utilitate publică, așa că, în practică, ele nu intră sub incidența acestui articol — își întocmesc situațiile financiare fără audit statutar obligatoriu în baza acestui text.

Ce înseamnă „audit statutar”

Este o verificare externă, independentă, a situațiilor financiare anuale, făcută după reguli profesionale stricte. Nu poate fi realizată de contabilul entității, de cenzor sau de un consultant oarecare — legea cere expres auditori financiari sau firme de audit autorizate. Rezultatul este un raport de audit care însoțește situațiile financiare.

Ce trebuie să facă concret entitatea vizată

• Să verifice dacă are (sau primește) statut de utilitate publică — acesta este declanșatorul obligației.
• Să contracteze din timp un auditor financiar sau o firmă de audit autorizată, pentru fiecare exercițiu financiar în care deține statutul.
• Să pună la dispoziția auditorului toate documentele contabile necesare pentru ca acesta să poată emite raportul înainte de aprobarea și depunerea situațiilor financiare anuale.
• Când statutul de utilitate publică încetează, obligația de audit statutar impusă de acest articol încetează și ea.

Greșeli frecvente de interpretare

• A confunda cenzorul (verificare internă, prevăzută de alte reglementări) cu auditul statutar — sunt lucruri distincte; articolul 6 cere expres auditor financiar autorizat.
• A crede că orice ONG sau asociație este „de utilitate publică”. Statutul se acordă printr-o procedură specială; fără el, articolul 6 nu se activează.
• A presupune că auditul se face „o singură dată”. Textul spune clar: pe durata deținerii statutului, adică pentru fiecare exercițiu financiar anual în care entitatea este utilitate publică.
• A apela la un contabil sau expert contabil pentru „audit”. Doar auditorii financiari și firmele de audit autorizate pot efectua auditul statutar.