Liberalizarea gazelor 2027: ultima iarnă cu 0,31 lei/kWh

Iarna asta este, foarte probabil, cea mai liniștită pe care o va avea un administrator de bloc cu centrală termică proprie în următorii câțiva ani. Nu pentru că gazul ar fi ieftin — ci pentru că cineva altcineva plătește diferența. Prețul final la gaze pentru consumatorii casnici rămâne plafonat la maximum 0,31 lei/kWh până pe 31 martie 2027, prin mecanismul introdus de OUG 12/2026. În paralel, pe Bursa Română de Mărfuri gazul s-a tranzacționat în toamna 2026 la 387–410 lei/MWh, adică de aproximativ trei ori și jumătate peste prețul reglementat al producătorului.

Diferența aceea nu dispare la 1 aprilie 2027. Doar își schimbă plătitorul. Și cine conduce o asociație are, până atunci, aproximativ cinci luni de iarnă și o primăvară ca să se pregătească — nu doar financiar, ci și contractual și tehnic. Hai să vedem exact ce se schimbă, pe cifre.

Plafonul de 0,31 lei/kWh: ce ține de fapt în loc factura blocului

Multă lume crede că plafonarea actuală funcționează la fel ca cea din 2022–2025: un preț fix scris în ordonanță, pe care furnizorul îl trece pe factură și gata. Nu mai e chiar așa. Mecanismul din OUG 12/2026 este unul de tip formulă: fiecare furnizor își calculează lunar prețul final, pornind de la costul propriu de achiziție, la care adaugă tarifele reglementate de ANRE pentru transport, distribuție și înmagazinare, componenta proprie de furnizare, plus taxele și TVA. Rezultatul are însă un acoperiș: nu poate depăși 0,31 lei/kWh.

Ce face ca formula să încapă sub acel acoperiș este o obligație impusă în amonte: producătorii trebuie să livreze gaz pentru această schemă la 110 lei/MWh. La asta se adaugă transportul (circa 15 lei/MWh), distribuția (maximum 69 lei/MWh) și o componentă de furnizare de maximum 15 lei/MWh. Schema a fost însoțită și de o obligație de umplere a depozitelor la 90% din capacitatea națională în perioada aprilie–octombrie 2026, exact ca să nu se ajungă la cumpărături de panică în ianuarie.

Iată cum arată, orientativ, structura prețului plafonat:

Faceți socoteala cu mine: 110 + 15 + 69 + 15 înseamnă 209 lei/MWh, iar cu TVA ajungem pe la 253–258 lei/MWh. Adică sub plafon. De aici rezultă ceva util: furnizorul are spațiu să amestece gaz reglementat cu gaz cumpărat de pe piață și tot să rămână la 0,31 lei/kWh. E.ON a estimat public că în jur de 80% din consumul casnic este acoperit la 110 lei/MWh. Dacă restul de 20% vine de pe piață, atunci costul mediu de achiziție care încape sub plafon este de aproximativ 155–160 lei/MWh. Țineți minte cifra asta — ea explică tot ce urmează după aprilie 2027.

Ce intră și ce nu intră în plafon — și capcana contractului asociației

gaze bloc după aprilie 2027 - Liberalizarea gazelor din aprilie 2027: ultima iarnă cu 0,31 lei/kWh la bloc" class="w-full rounded-xl shadow-sm" loading="lazy">

Schema acoperă două categorii: clienții casnici și producătorii de energie termică destinată populației care au optat să cumpere gaz direct de la producători (centrale de cogenerare și centrale termice de cartier). În mod explicit, în afara plafonului au rămas consumatorii non-casnici: firmele, IMM-urile, spitalele, școlile. Aceștia plătesc gazul la prețul stabilit de furnizor, fără protecție.

Aici apare întrebarea care contează cel mai mult pentru o asociație cu centrală termică de bloc: contractul dumneavoastră de furnizare este încadrat ca casnic, ca producător de energie termică pentru populație, sau ca non-casnic? Nu este o nuanță birocratică. Este diferența dintre 0,31 lei/kWh și un preț de piață care, în toamna 2026, se apropia de dublu.

Al doilea lucru de verificat este cine e titularul contractului. Am văzut blocuri în care contractul de gaz pentru centrala comună era încă pe numele unei persoane fizice din comitet, de pe vremea montării cazanelor. Funcționează până nu mai funcționează — iar momentul în care se schimbă regulile de preț este exact momentul în care lucrurile neclare devin scumpe. Dacă vă gândiți oricum să renegociați, merită să citiți pașii din ghidul despre schimbarea furnizorului de gaze la bloc și procedura ANRE înainte să semnați ceva.

1 aprilie 2027: se aplică prețul din contract, nu cel din ordonanță

Când o schemă de plafonare expiră, nu urmează un alt preț administrat. Urmează prețul pe care îl aveți scris în contractul de furnizare — sau, dacă nu aveți un contract valid, furnizarea de ultimă instanță, care de regulă este cea mai scumpă variantă posibilă. Am mai trecut prin asta: când a expirat schema anterioară, la 1 aprilie 2026, al treilea furnizor al pieței anunțase un preț final cu aproximativ 26% peste plafonul încă în vigoare. Iar pentru noiembrie 2026 au existat oferte contractuale semnalate la peste 0,34 lei/kWh — adică deja peste plafon, pentru clienții care nu se califică la schemă.

Să punem reperele unul lângă altul, ca să se vadă distanța. Atenție la ce comparați: cotațiile de bursă sunt prețul mărfii, fără transport, distribuție, componentă de furnizare și TVA. Prețul de 0,31 lei/kWh este un preț final, cu totul inclus.

Acum refacem calculul de mai sus, dar fără obligația de 110 lei/MWh. Dacă achiziția medie anuală a furnizorului urcă la 250–300 lei/MWh — adică sub vârfurile de iarnă, pentru că un portofoliu serios cumpără eșalonat și din depozit — prețul final iese, orientativ, la 0,42–0,48 lei/kWh. Asta e aritmetică, nu panică: componentele reglementate și TVA nu se schimbă, se schimbă doar marfa.

Analiștii XTB estimau o creștere de peste 10% la costul încălzirii cu centrală pe gaz în prima fază, cu mențiunea că după martie 2027, în absența unor măsuri noi de compensare, creșterea poate fi „considerabil mai mare". Ce ar putea tempera lovitura? Intrarea în producție a perimetrului Neptun Deep, programată pentru prima jumătate a anului 2027, cu circa 8 miliarde de metri cubi pe an. Dacă volumele apar la timp, presiunea scade. Dacă întârzie, prima iarnă liberalizată — 2027–2028 — vine fără plasă de siguranță. Nu întâmplător, furnizorii mari au cerut public prelungirea schemei: argumentul lor este că nu se liberalizează o piață nepregătită în mijlocul unei perioade de volatilitate internațională. Aceeași logică o regăsiți și în analiza noastră despre cât cresc facturile blocului în 2027 pe toate capitolele de energie.

Calcul pe un bloc de 40 de apartamente cu centrală termică proprie

Să luăm un caz concret, din acelea pe care le întâlnim des: bloc P+4, patru scări, 40 de apartamente, suprafață utilă medie 55 m², centrală termică proprie în subsol care asigură și încălzirea și apa caldă, anvelopă parțial reabilitată. Un astfel de condominiu consumă, într-un an normal, în jur de 320.000 kWh de gaz, din care circa 250.000 kWh în sezonul rece.

Repartizat pe luni, la prețul plafonat, factura de gaz a blocului arată cam așa (cifre orientative, pentru un sezon cu temperaturi medii):

Peste aceeași curbă de consum, aplicăm scenariile de preț pentru sezonul 2027–2028, prima iarnă fără plafon:

Observați un lucru important: chiar și scenariul cel mai urât nu înseamnă dublarea facturii, pentru că jumătate din prețul final este formată din tarife reglementate și taxe, care nu se liberalizează. Dar 875 de lei pe sezon pe un apartament este, pentru multe familii din România, diferența dintre a plăti la timp și a intra în restanță. Iar restanța nu rămâne între proprietar și furnizor: rămâne în bilanțul asociației. Dacă vreți comparația cu celelalte variante de încălzire, am detaliat-o în articolul despre cât costă încălzirea apartamentului în iarna 2026–2027.

Apartamentele cu centrală individuală: aceeași scumpire, altă listă de plată

Dacă blocul nu are centrală comună, ci fiecare apartament are propria centrală de apartament, scumpirea se vede direct pe factura proprietarului, nu pe lista de întreținere. Asta nu scoate însă asociația din joc, din două motive foarte practice.

Primul: serviciile legate de consumul individual trec tot prin asociație. Conform art. 88 din Legea 196/2018, citirea, calculul și gestiunea consumurilor individuale de gaze, precum și reviziile instalațiilor interioare de gaze, apă și încălzire, sunt cheltuieli pe beneficiari. Iar potrivit art. 87 alin. (2), acestea se repartizează conform valorii care revine fiecărui beneficiar în cauză, pe baza facturilor și a documentelor justificative. Cu alte cuvinte: nu se împart pe cotă indiviză și nu se „rotunjesc" pe scară. Un tabel de citire a indexului la apometre și contorul de gaze ținut lună de lună vă scutește de jumătate din discuțiile de la adunarea generală.

Al doilea motiv: scumpirea gazului schimbă comportamentul oamenilor. Când kilowattul devine mai scump, lumea reduce temperatura, închide caloriferele din camerele nefolosite și pornește centrala mai târziu în toamnă. Rezultatul colectiv este un bloc mai rece, cu pereți despărțitori care „trag" căldură de la vecinii care încălzesc normal, și cu risc de condens în apartamentele de capăt. Am scris separat despre pierderile de căldură prin casa scării și soluțiile ieftine de etanșare, pentru că acolo se recuperează surprinzător de mult.

Ce poate decide adunarea generală chiar acum

Decizia centrală nu e tehnică, e contractuală: intrați în 2027 cu un preț fix sau cu un preț variabil? Nu există un răspuns universal, dar există o logică.

Oferta cu preț fix vă dă predictibilitate pe 12 sau 24 de luni și vă scutește de surprize în ianuarie. Costă însă o primă de risc: furnizorul vă vinde liniștea și o taxează. Dacă piața scade — să zicem, pentru că Neptun Deep livrează la timp — rămâneți blocați sus. Oferta variabilă, indexată la o referință de piață, vă lasă expuși, dar beneficiați imediat de orice scădere. Pentru o asociație care și-a construit un fond de rezervă decent, varianta variabilă e suportabilă. Pentru una care încasează cu greu întreținerea și are 15% restanțe, prețul fix merită prima de risc.

Indiferent de variantă, cereți în scris și comparați următoarele patru elemente: durata contractului și data exactă de expirare (ideal, nu în plină iarnă); formula de indexare, cu referința numită explicit și frecvența ajustării; condițiile de denunțare unilaterală și eventualele penalități de ieșire anticipată; și ce se întâmplă automat la expirare, dacă nu semnați nimic. Clauza din ultimul punct e cea care trimite asociațiile în furnizare de ultimă instanță.

Momentul negocierii conteaz, de asemenea. Nu negociați în noiembrie–ianuarie, când cotațiile sunt la vârf și furnizorii nu au niciun motiv să se miște. Perioada bună este aprilie–iunie 2027, după ce se vede primul preț real al pieței liberalizate și înainte de sezonul următor. Dacă aveți contract care expiră în decembrie 2026 sau ianuarie 2027, luați în calcul o prelungire scurtă, de câteva luni, doar ca să mutați decizia într-o fereastră mai bună.

Măsuri cu efect în 12 luni: de unde iese primul 10%

Partea bună: 10–15% din consumul de gaz al unui bloc cu centrală proprie se poate recupera cu lucrări care nu cer credit bancar și se pot face într-un singur sezon. Iar 10% economisit valorează, în scenariul de +20%, aproximativ 9.300 lei pe sezon pentru blocul nostru de 40 de apartamente — adică aproape două treimi din scumpire, acoperite tehnic.

În ordinea raportului dintre efect și cost, așa le-am prioritiza:

• Echilibrarea hidraulică a coloanelor. În blocurile cu distribuție verticală, apartamentele de la etajele inferioare primesc prea mult agent termic, cele de la capătul coloanei prea puțin. Oamenii de sus se plâng, fochistul urcă temperatura pe tur, iar blocul arde gaz ca să compenseze o problemă de debit. Montarea de robinete de echilibrare și reglajul efectiv costă orientativ 150–350 lei pe coloană și se amortizează într-un sezon.
• Izolarea coloanelor și a distribuției din subsol. Zeci de metri de țeavă neizolată încălzesc subsolul, nu apartamentele. Costurile și etapele sunt detaliate în ghidul despre izolarea țevilor din subsolul blocului.
• Reglarea curbei de încălzire și a senzorului exterior. Multe centrale de bloc funcționează pe o curbă setată la punerea în funcțiune și neatinsă de atunci. O coborâre de 3–5 grade pe temperatura de tur în zilele blânde se traduce direct în gaz economisit, fără pierdere de confort.
• Verificarea randamentului de ardere. Un cazan cu analiza gazelor de ardere făcută și arzătorul reglat recuperează procente reale. Cereți firmei de service buletinul de analiză, nu doar factura.
• Programarea nocturnă și oprirea pe apa caldă în orele moarte. Reducerea temperaturii pe timpul nopții cu 2–3 grade și recircularea apei calde pe program, nu continuu, taie consum fără ca nimeni să simtă.

Pentru fiecare dintre lucrările care implică un cost, întocmiți un raport de necesitate aprobat de comitetul executiv. Nu e birocrație de dragul birocrației: e documentul care justifică cheltuiala la controlul cenzorului și la întrebarea inevitabilă „cine a decis asta?". Într-o platformă de administrare precum CondoFlow, raportul, oferta și procesul-verbal de recepție rămân legate de același capitol de cheltuială, iar peste un an puteți arăta negru pe alb cât gaz ați economisit față de sezonul anterior.

Fondul de rezervă pentru 2027: cât pui lunar fără să sufoci oamenii

Aici greșesc cele mai multe asociații: fie nu fac nimic și încasează șocul integral în noiembrie 2027, fie se sperie și votează o majorare brutală pe care jumătate din bloc nu o poate plăti. Ambele variante se termină prost.

Matematica e simplă. Primele facturi liberalizate vin în aprilie 2027, dar ele cad în sezonul de tranziție, cu consum mic — impactul e modest. Lovitura reală sosește în noiembrie 2027. Deci aveți aproximativ 12 luni, din noiembrie 2026 până în octombrie 2027, ca să acumulați diferența unui sezon.

Pentru blocul nostru de 40 de apartamente: un scenariu de +20% cere 15.500 lei în plus pe sezon, adică circa 32 lei pe apartament pe lună timp de un an. Scenariul de +30% urcă la aproximativ 48 lei/apartament/lună. Repartizat pe suprafață utilă, pentru un apartament de 55 m² vorbim de 0,58–0,88 lei/m² lunar. E o sumă pe care majoritatea proprietarilor o acceptă dacă le-o explicați cu cifrele pe masă, și pe care o refuză categoric dacă apare pe listă fără explicație.

Trei reguli pe care le-am văzut funcționând:

1. Votați o cotă separată, nu o majorare mascată în întreținere. Trecută distinct pe listă, cu denumire clară, suma e verificabilă și defendabilă. Amestecată, devine suspectă.
2. Nu depășiți ce poate încasa blocul. Dacă aveți deja restanțe, o cotă prea mare nu produce bani, produce datorii. Mai bine 25 de lei încasați integral decât 50 de lei încasați pe jumătate.
3. Scrieți destinația în hotărâre. „Pentru acoperirea diferenței de preț la gaze naturale în sezonul 2027–2028" — altfel banii se duc, până la toamnă, pe altceva.

Țineți evidența acestor sume în registrul de fond corespunzător și raportați soldul la fiecare adunare. Dacă vreți să integrați gazul într-o planificare mai largă, ghidul nostru despre planul multianual de reparații 2027–2032 arată cum se calculează cota lunară pe mai mulți ani, fără să duplicați efortul.

Calendar de decizii: octombrie 2026 – martie 2027

Hai să transformăm tot ce am discutat într-un plan cu date. Blocul nostru imaginar are deja factura de octombrie pe masă; de la aici încolo, fiecare lună are o sarcină clară.

Citirea indexului pe 31 martie 2027 pare un detaliu mărunt. Nu este. Fără ea, factura de aprilie va amesteca zile plafonate cu zile liberalizate, iar repartizarea pe apartamente devine o sursă de contestații. Un index consemnat, semnat de doi membri ai comitetului și afișat la avizier vă rezolvă problema în cinci minute.

Și dacă schema se prelungește?

Este un scenariu real. Furnizorii mari au cerut public prelungirea sprijinului după 1 aprilie 2027, argumentând că piața nu e pregătită și că volumele suplimentare din Marea Neagră nu sunt încă acolo. Guvernul a invocat, la adoptarea OUG 12/2026, exact aceste motive pentru prelungirea de un an: independența energetică în creștere, stabilitatea macroeconomică și volatilitatea geopolitică. Nimic nu împiedică repetarea raționamentului în 2027 — mai ales că schema anterioară a costat bugetul circa 12 miliarde de lei.

Dar iată de ce planul de mai sus rămâne valid în ambele cazuri: nicio măsură din el nu se pierde dacă plafonul se prelungește. Echilibrarea hidraulică rămâne economie. Coloanele izolate rămân izolate. Contractul renegociat cu clauze clare rămâne mai bun decât cel vechi. Iar fondul acumulat rămâne bani ai blocului, care pot merge, la o hotărâre a adunării generale, într-o lucrare de care aveați oricum nevoie.

Diferența dintre o asociație care trece bine prin 2027 și una care intră în criză nu va fi prețul gazului — acela e același pentru toți. Diferența va fi dacă ați folosit această iarnă ca să vă pregătiți sau doar ca să vă încălziți. Mai aveți cinci luni de plafon. Sunt suficiente, dacă începeți acum.