Art. 95 din Legea 196/2018 — Facturarea utilităților în condominiu

Ce înseamnă, practic

Ce spune articolul

Articolul 95 stabilește cele două moduri legale în care furnizorii de utilități publice (apă, canalizare, energie termică, salubritate etc.) pot emite facturi pentru imobilele de tip condominiu. Alegerea între ele determină cine este clientul furnizorului și cine gestionează plata: asociația de proprietari sau fiecare proprietar în parte.

Cele două variante de facturare

• a) Facturare în comun, la nivel de asociație — furnizorul emite o singură factură pentru întreg imobilul, adresată asociației de proprietari. Aceasta reprezintă contravaloarea serviciului prestat pentru tot condominiul, iar suma se repartizează tuturor proprietarilor conform regulilor de repartizare prevăzute de Legea 196/2018 și/sau de legislația specifică serviciului respectiv (de exemplu, regulile speciale pentru apă, energie termică etc.).
• b) Facturare individuală, la nivel de proprietar — furnizorul emite câte o factură separată pentru fiecare unitate de proprietate imobiliară din condominiu (apartament, spațiu comercial). În acest caz, relația contractuală și de plată este direct între furnizor și proprietar, fără intermedierea asociației pentru serviciul respectiv.

Ce înseamnă în practică

Pentru administrator și președinte: atunci când facturarea este în comun (varianta a), asociația este cea care primește factura, o achită către furnizor și apoi împarte costul pe proprietari prin lista de plată, respectând regulile de repartizare din lege. Când facturarea este individuală (varianta b), factura respectivă nu mai trece prin asociație și nu apare pe lista de plată.

Pentru proprietari: este important de știut sub care dintre cele două regimuri se facturează fiecare utilitate a blocului, pentru că de asta depinde cui i se plătește și cui i se adresează eventualele contestații sau probleme (asociației, respectiv direct furnizorului).

Greșeli frecvente de interpretare

• A crede că asociația poate refuza facturarea în comun sau că o poate alege discreționar — articolul spune doar că facturarea se face „într-unul dintre cele două moduri”, respectând legea și legislația specifică fiecărui serviciu de utilitate publică.
• A confunda facturarea individuală cu simpla repartizare pe apartamente a unei facturi comune — la varianta b, furnizorul emite factură separată per unitate, nu asociația.
• A presupune că regulile de repartizare sunt la latitudinea asociației — textul trimite expres la regulile din prezenta lege și/sau din legislația specifică serviciului respectiv.