Art. 29 din Legea 82/1991 — Documente însoțitoare ale situațiilor financiare anuale

Ce înseamnă, practic

Ce spune articolul, pe scurt

Articolul 29 stabilește ce documente trebuie să însoțească situațiile financiare anuale atunci când acestea sunt prezentate spre aprobare și depuse. În plus, reglementează o situație particulară: cea a societății-mamă, care are obligații suplimentare de raportare consolidată.

Documentele care însoțesc situațiile financiare anuale

Potrivit alin. (1), pe lângă situațiile financiare anuale propriu-zise trebuie depuse și:

• raportul administratorilor;
• raportul de audit sau raportul comisiei de cenzori, după caz (adică în funcție de tipul de entitate și de obligațiile care i se aplică);
• propunerea de distribuire a profitului sau, dacă exercițiul s-a încheiat pe pierdere, propunerea de acoperire a pierderii contabile.

Formularea „după caz” înseamnă că nu toate entitățile depun ambele rapoarte de control: unele au auditor, altele au cenzor/comisie de cenzori. Se depune raportul aplicabil respectivei entități.

Ce se aplică pentru asociațiile de proprietari

Pentru asociațiile de proprietari, care nu urmăresc profit, are relevanță practică în special ideea de raport al organului de control care însoțește situațiile financiare. La asociații, acest rol este îndeplinit de cenzor sau de comisia de cenzori, iar situațiile financiare anuale se prezintă adunării generale împreună cu raportul cenzorului. Textul articolului nu detaliază însă reguli specifice pentru asociații — el enunță principiul general al documentelor însoțitoare.

Regulile pentru societatea-mamă

Alin. (2) prevede că o societate-mamă are o dublă obligație: întocmește situații financiare anuale pentru propria activitate și, în plus, situații financiare anuale consolidate, în condițiile prevăzute de reglementările contabile aplicabile.

Alin. (3) aduce o simplificare: dacă situațiile financiare ale societății-mamă sunt prezentate spre aprobare odată cu cele consolidate, iar societatea-mamă are obligația de auditare, se poate prezenta un singur raport de audit care să acopere ambele seturi de situații financiare depuse.

Greșeli frecvente de interpretare

• A crede că raportul administratorilor este opțional — textul îl enumeră expres ca document însoțitor al situațiilor financiare anuale.
• A confunda raportul de audit cu raportul cenzorilor: articolul le tratează alternativ („după caz”), în funcție de ce se aplică entității.
• A omite propunerea de distribuire a profitului sau de acoperire a pierderii — este un document distinct, care trebuie prezentat împreună cu situațiile financiare.
• Pentru grupuri: a presupune automat că un singur raport de audit acoperă totul. Simplificarea din alin. (3) se aplică doar când situațiile individuale sunt prezentate spre aprobare împreună cu cele consolidate și entitatea are obligația de auditare.