Art. 14 din Ordinul 1058/2019 — Răspunderea pentru daune în condominiu

Ce înseamnă, practic

Ce spune articolul, pe scurt

Articolul stabilește un principiu simplu, dar foarte important pentru viața de bloc: cine strică, plătește. Dacă proprietarul unui apartament sau al unui spațiu cu altă destinație (birou, cabinet, magazin la parter etc.) provoacă daune, el este cel care trebuie să repare pagubele sau să suporte costurile reparațiilor, în condițiile legii.

La ce fel de daune se referă

Textul acoperă două categorii de pagube:

• Daune aduse proprietății comune — orice parte comună a condominiului (casa scării, holuri, acoperiș, fațadă, coloane comune, instalații comune, lift, subsol, terasă etc.).
• Daune aduse proprietății individuale a altui proprietar — de exemplu, apartamentul vecinului sau spațiul lui cu altă destinație.

Cine răspunde și ce trebuie să facă

Răspunderea îi revine proprietarului care a provocat dauna. El are, la alegere sau după caz, două obligații alternative:

• Să repare el însuși stricăciunile (readucerea în starea de dinainte);
• Sau să suporte cheltuielile pentru lucrările de reparații efectuate de altcineva (asociație, vecinul păgubit, o firmă specializată).

Textul precizează că totul se face „în condițiile legii”, adică prin mijloacele obișnuite de stabilire a răspunderii civile: constatarea daunei, dovedirea legăturii dintre faptă și pagubă, evaluarea costurilor și, dacă e nevoie, recurgerea la instanță.

Ce trebuie să facă asociația și vecinul păgubit

• Să constate și să documenteze dauna cât mai repede (fotografii, proces-verbal, martori, eventual expertiză).
• Să notifice în scris proprietarul responsabil, solicitându-i fie repararea, fie suportarea costurilor.
• Dacă acesta refuză, se poate formula o sesizare/reclamație către asociație și, ulterior, o acțiune în justiție pentru recuperarea contravalorii reparațiilor.

Greșeli frecvente de interpretare

• „Dauna la parte comună o suportă toți proprietarii.” Fals în această situație: dacă vinovatul este identificat, el este cel obligat să acopere costul, nu întreaga asociație prin cote.
• „Dacă apa curge de la mine, dar din cauza unei instalații vechi, nu răspund.” Textul nu face astfel de excepții; răspunderea concretă (culpă, cauză, garanții) se stabilește „în condițiile legii”, deci nu se poate afirma automat că proprietarul scapă de răspundere.
• „Este obligatoriu să plătesc în bani.” Nu neapărat — articolul permite fie repararea efectivă a stricăciunilor, fie suportarea cheltuielilor pentru lucrări.
• „Se aplică doar apartamentelor.” Nu: textul menționează expres și spațiile cu altă destinație (comerciale, birouri etc.).