Subvenția la gigacalorie 2026-2027: cât plătește primăria

Puneți două facturi una lângă alta. Un apartament cu trei camere din Berceni, în ianuarie: în jur de 714 lei la căldură. Același apartament, același consum, dar în Oradea: peste 1.160 lei. Diferența nu vine din faptul că bucureștenii consumă mai puțin sau că rețeaua lor e mai bună — e exact pe dos, Bucureștiul pierde pe drum aproape 40% din agentul termic. Diferența vine din cât decide fiecare consiliu local să pună din bugetul propriu pe fiecare gigacalorie consumată de locatari.

Subvenția la gigacalorie este, practic, cea mai mare și cea mai puțin discutată componentă a facturii de iarnă. Nu apare ca linie separată pe lista de întreținere, nu o vedeți în decontul lunar al asociației, dar fără ea factura dvs. s-ar tripla. Și, foarte important pentru 2027: ea nu e garantată de nicio lege. Este o decizie politică, votată anual sau sezonier de consilierii locali, și poate dispărea de la o ședință la alta — s-a întâmplat deja la Giurgiu.

Cum se naște prețul de pe factură: patru etaje și o hotărâre de consiliu local

Gigacaloria care intră în radiatorul dvs. nu are un singur preț. Are patru, puse unul peste altul. Primul este prețul de producție, la poarta centralei: acolo intră gazul, cărbunele, certificatele de CO2, mentenanța și salariile. Acest preț este avizat de ANRE, iar autoritatea de reglementare a repetat de fiecare dată un lucru pe care presa îl ratează constant: prețurile aprobate de ANRE nu sunt prețurile facturate populației, ci costurile de producție ale centralelor.

Al doilea etaj este transportul — rețeaua primară, magistralele care duc apa fierbinte de la CET spre cartiere. Al treilea este distribuția: punctele termice, schimbătoarele de căldură, rețeaua secundară până la peretele blocului. Al patrulea, cel mai mic, este furnizarea: facturarea, citirile, relația cu clientul. Suma celor patru dă ceea ce în hotărârile de consiliu local apare sub denumirea de „preț local al energiei termice". Acesta e costul real.

Abia aici intervine primăria. Consiliul local votează un al doilea preț, prețul facturat populației, considerabil mai mic, iar diferența — subvenția unitară, exprimată în lei/Gcal — se virează operatorului din bugetul local. Exemplul cel mai transparent din țară este Constanța: prin HCL 511/2025, prețul local al energiei termice a fost stabilit la 1.243,43 lei/Gcal fără TVA, populația plătește 330,58 lei/Gcal fără TVA, iar subvenția unitară este de 815,98 lei/Gcal fără TVA. Trei cifre, o singură hotărâre, totul public.

TVA se aplică la final, pe prețul subvenționat, nu pe cel real — motiv pentru care facturile apar cu valori de tipul 366 lei/Gcal la București (330 lei plus cota redusă de 11% aplicabilă energiei termice pentru populație). De aici vine și prima capcană a comparațiilor: unele primării comunică tarife cu TVA, altele fără. Dacă vreți un reper curat pe toate orașele, am detaliat tarifele brute în ghidul despre prețul gigacaloriei în 2026 pe orașe.

Cât plătește primăria din factura dvs., pe orașe

2027: cât plătește primăria din factura ta de căldură, pe orașe" class="w-full rounded-xl shadow-sm" loading="lazy">

Am adunat cifrele din hotărârile de consiliu local și din comunicările operatorilor pentru sezonul 2026-2027. Unde orașul nu publică separat prețul local și subvenția unitară, am lăsat rubrica marcată — iar asta e, în sine, o informație: lipsa de transparență nu e accidentală.

Pentru Bârlad, orașul care a devenit în presă simbolul facturilor imposibile, cifrele publice sunt mai vechi: după avizul ANRE care a dublat costul agentului termic livrat de operatorul local, tariful a urcat spre 310-400 lei/Gcal, iar subvenția municipală a fost practic inexistentă. Dacă administrați un bloc acolo, nu vă bazați pe articole de presă — cereți hotărârea de consiliu local în vigoare, pentru că este singurul document care contează.

Citiți tabelul pe diagonală și vedeți imediat paradoxul: orașele care facturează cel mai puțin populației nu sunt cele cu sistemele cele mai eficiente, ci cele cu bugetele cele mai mari. Constanța are cel mai scump cost real din tabel, 1.243 lei/Gcal, dar constănțenii plătesc la fel ca bucureștenii. Oradea are un cost real de aproape jumătate din cel al Constanței și totuși orădenii plătesc aproape dublu față de constănțeni.

De ce bucureștenii plătesc mai puțin decât orădenii

Explicația o dă limpede Dumitru Chisăliță, de la Asociația Energia Inteligentă: un oraș care produce căldură relativ ieftină poate cere locuitorilor tarife mai mari pe unitate, dacă alocă mai puțini bani pe subvenție. Cu alte cuvinte, prețul de pe factura dvs. spune mult mai mult despre bugetul primăriei decât despre starea țevilor din subsol.

Cifrele pe care le compară expertul sunt relevante. În Oradea, costul real al energiei termice este de circa 549 lei/MWh, iar locuitorul racordat la distribuție plătește echivalentul a peste 400 lei/Gcal; municipalitatea a alocat în jur de 43 de milioane de lei pe an. În București, costul real este de 921,82 lei/Gcal, locuitorul plătește în jur de 366 lei cu TVA, iar Primăria Capitalei a virat în 2026 aproape 977 de milioane de lei cu titlu de subvenție. Raportul vorbește de la sine: la o populație de aproximativ patru ori mai mare, bugetul alocat este de peste douăzeci de ori mai mare.

A doua jumătate a explicației ține de inginerie. Bucureștiul pierde pe traseu, prin rețele construite în anii '70-'80, aproximativ 40% din energia produsă. Cluj-Napoca, cu un sistem modernizat, stă sub 15% pierderi. Fiecare procent de pierdere se traduce în gigacalorii produse, plătite și niciodată ajunse în radiatoare — cineva trebuie să le plătească, iar acel cineva este fie consumatorul, fie bugetul local. A treia variabilă este combustibilul: orașele care ard încă lignit, ca Timișoara pe o parte a producției, sunt expuse direct la costul certificatelor de CO2, în timp ce cele pe gaz au suferit șocul scumpirii gazului.

Deci nu, nu există un „preț corect al gigacaloriei" în România. Există un cost tehnic, foarte diferit de la oraș la oraș, și o decizie politică despre cine îl suportă. Dacă vă interesează comparația cu alternativele, am pus cifrele cap la cap în analiza despre cât costă încălzirea apartamentului în iarna 2026-2027.

Simulare: factura lunară cu și fără subvenție

Hai să traducem procentele în lei. Am folosit consumuri de iarnă grea, din lunile decembrie-ianuarie, pentru apartamente din blocuri neanvelopate: 1,5 Gcal la două camere, 1,95 Gcal la trei camere și 2,7 Gcal la patru camere. În tabel, prima cifră din fiecare celulă este ce plătiți efectiv, a doua este ce ați plăti dacă primăria ar tăia subvenția mâine. Toate valorile includ cota redusă de TVA și sunt orientative.

Observați ceva interesant: un apartament de patru camere din Timișoara plătește, cu subvenție, mai mult decât unul din Constanța ar plăti… tot cu subvenție, dar într-un oraș cu cost real de trei ori mai mare. Și observați ce înseamnă dispariția subvenției la Constanța: 3.727 lei pe lună la patru camere. Nicio familie obișnuită nu plătește asta — ar urma debranșarea, iar sistemul s-ar prăbuși, exact ca la Galați, unde acumularea de datorii a dus la colapsul sistemului.

Dacă vreți să faceți calculul pe blocul dvs., cu indexul real de pe contorul de la intrare, pașii de conversie sunt în ghidul despre transformarea Gcal în lei pe apartament.

Riscul pentru 2027: presiunea pe bugetele locale

Aici e partea pe care niciun administrator nu ar trebui să o ignoreze. Subvenția la gigacalorie nu este un drept — este o linie de buget. Iar liniile de buget se taie.

Cazul Giurgiu e manualul. La finalul lui octombrie 2025, consiliul local a adoptat Hotărârea nr. 233/30.10.2025, prin care prețul energiei termice a urcat la 1.093,09 lei/Gcal, de la 628,27 lei în sezonul anterior — o creștere de circa 43% — și, simultan, a eliminat subvenția locală de aproximativ 30% care funcționase în anii precedenți. Două decizii într-o singură ședință, aplicabile din luna următoare. Asociațiile au aflat din presă.

În Capitală, mecanismul scârțâie din altă direcție. Termoenergetica a acumulat datorii de aproximativ 1,75 miliarde de lei către ELCEN, iar Primăria Municipiului București are, la rândul său, restanțe de peste 565 de milioane de lei în facturi neplătite pentru compensarea căldurii. Când 977 de milioane de lei din subvenție reprezintă aproape o cincime dintr-un buget municipal de 5-6 miliarde, orice reechilibrare fiscală se vede direct în lista de întreținere a 8.000 de blocuri.

La Timișoara, ajustarea s-a produs deja: recalcularea subvenției de la 497,83 la 381,42 lei/MWh a adus bugetului local o economie de aproximativ 29 de milioane de lei — bani care au trecut, pur și simplu, în facturile locatarilor. La Oradea, prețul plătit de populație a crescut cu circa 20% de la 1 iulie 2026, de la 498 la 596 lei/Gcal cu TVA, deși primăria a majorat în paralel subvenția. La Craiova, perspectiva opririi termocentralei care alimentează orașul a pus sub semnul întrebării întregul sistem.

Pentru asociație, consecința e previzibilă și are un nume: restanțe. O creștere de 30-40% a facturii de iarnă pe un cartier cu pensionari se transformă în câteva luni în datorii la întreținere, apoi în datorii ale asociației către operator. Cercul se închide. Iar dacă orașul schimbă și operatorul în mijlocul poveștii, situația se complică — am scris separat despre ce face asociația la schimbarea operatorului de termoficare.

Ce poate verifica asociația, pas cu pas

Mulți administratori primesc factura de la operator, o împart pe apartamente și trec mai departe. Problema e că factura asociației este deja „curățată" de subvenție, iar o eroare acolo nu se vede cu ochiul liber. Iată cum se verifică, concret.

Testul cel mai simplu durează două minute: luați cantitatea de Gcal din factură, înmulțiți-o cu tariful pentru populație din HCL, adăugați TVA. Dacă rezultatul nu se potrivește cu totalul facturii, aveți o problemă — fie tariful aplicat e cel nesubvenționat, fie s-au facturat alte componente. Am detaliat metoda completă, cu toate capcanele, în ghidul despre cum verificați decontul de termoenergetică al blocului.

Dacă operatorul refuză să vă pună la dispoziție decontul detaliat, cereți-l în scris, cu număr de înregistrare, și invocați clauzele contractului de furnizare. Dacă problema e în interiorul asociației — proprietarii nu înțeleg cum s-a repartizat suma — orice membru poate formula o cerere de consultare a documentelor asociației, drept recunoscut de art. 28 din Legea 196/2018. Când repartizarea e vizibil greșită, calea firească e o contestație privind lista de plată, depusă la comitetul executiv.

Măsuri de atenuare care se votează în adunarea generală

Asociația nu poate negocia tariful — acela e stabilit prin hotărâre de consiliu local. Dar poate reduce șocul pe bugetul fiecărei familii, iar câteva dintre măsuri costă foarte puțin.

Fondul de egalizare pentru sezonul rece. Ideea este simplă: se colectează sume egale pe toată durata anului, inclusiv vara, iar surplusul acoperă vârfurile din ianuarie-februarie. Nu reduce costul total, dar transformă o factură de 1.600 de lei într-o serie de contribuții previzibile. Se constituie prin hotărâre a adunării generale, cu destinație și mod de restituire scrise negru pe alb.

Bonificații pentru plata la timp. Mai eficiente decât penalizările, în experiența multor administratori. O reducere simbolică pentru proprietarii care achită în primele zile ale lunii schimbă comportamentul mai repede decât o somație. Se votează tot în adunarea generală, cu reguli identice pentru toți.

Reglaje și echilibrare pe coloane. Un bloc dezechilibrat încălzește etajele 1-3 și lasă etajul 8 la 17 grade — iar factura e aceeași pentru toți. Echilibrarea hidraulică, montarea robineților de reglaj pe coloane și izolarea subsolului se amortizează, de regulă, într-un singur sezon. Dacă locatarii se plâng de radiatoare călduțe, verificați mai întâi ce temperaturi se pot cere și cum se reclamă corect.

Informarea despre ajutorul de încălzire. Mulți proprietari eligibili nu depun cererea pentru că nu știu de ea sau se tem de birocrație. Administratorul poate afișa plafoanele la avizier și poate elibera pe loc adeverința necesară pentru ajutorul de încălzire. Condițiile și plafoanele le-am detaliat în ghidul despre cine primește subvenția de încălzire în 2026-2027.

Întrebări frecvente

Ce rămâne de reținut înainte de prima factură

Subvenția la gigacalorie este cea mai mare sumă pe care primăria o pune pe masa dvs. în fiecare iarnă și, în același timp, cea mai fragilă. Nu are temei legal propriu, nu e garantată pe mai mulți ani și depinde de echilibrul unui buget local care în 2027 va fi, aproape sigur, mai strâns decât astăzi. Între cei 592 de lei pe gigacalorie pe care îi acoperă Bucureștiul și cei 184 de lei de la Oradea nu stă o diferență tehnică, ci o alegere politică — iar alegerile politice se schimbă.

Ce puteți face concret, în următoarele două săptămâni: descărcați hotărârea de consiliu local în vigoare pentru orașul dvs., afișați-o la avizier, verificați prima factură a sezonului cu calculul în trei pași descris mai sus și puneți pe ordinea de zi a următoarei adunări generale discuția despre fondul de egalizare. Nu vă vor scădea factura cu 300 de lei, dar vă vor scuti de surpriza din februarie — iar în administrarea unui bloc, previzibilitatea valorează aproape la fel de mult ca banii.