Art. 89 din Legea 196/2018 — Cheltuieli pe beneficiari — consumuri suplimentare

Ce înseamnă, practic

Ce spune, pe scurt, articolul 89

Articolul 89 rezolvă o situație practică des întâlnită în blocuri: unii proprietari folosesc anumite utilități mai mult decât alții și, prin asta, generează consumuri suplimentare. Legea permite acest lucru (dacă nu există o interdicție legală expresă), dar cere ca partea de cheltuială suplimentară să fie calculată corect, în funcție de cât consumă fiecare — nu împărțită uniform pe toți.

Când se aplică

Textul se referă strict la cheltuielile repartizate „pe beneficiari”, adică acele cheltuieli care privesc doar proprietarii care folosesc efectiv serviciul respectiv (nu pe toți locatarii blocului). Condițiile cumulative sunt:

• proprietarul beneficiază de un anumit serviciu de utilități;
• prin folosirea lui, determină un consum suplimentar;
• nu există o interdicție legală pentru acel consum sau tip de utilizare.

Cum se face calculul, conform textului

Articolul stabilește o ordine clară a regulilor de calcul:

• În primul rând, se aplică baremele din normativele tehnice în vigoare. Dacă pentru tipul respectiv de consum există un normativ tehnic care spune cât se calculează pe unitate/aparat/serviciu, acela este obligatoriu de folosit.
• Doar în lipsa unor astfel de normative tehnice, calculul se face conform deciziei comitetului executiv, iar acea decizie trebuie să țină cont de cantitatea consumată. Cu alte cuvinte, comitetul nu poate stabili o sumă „la plic”: repartizarea trebuie corelată cu consumul real.

Cine ce are de făcut în practică

• Administratorul identifică proprietarii care generează consumuri suplimentare și verifică dacă există un normativ tehnic aplicabil; dacă da, îl folosește direct la repartizare.
• Comitetul executiv intervine doar dacă nu există normativ tehnic și adoptă o decizie de calcul proporțională cu cantitatea consumată, pe care o consemnează în procesul-verbal al ședinței.
• Proprietarul beneficiar suportă cota calculată după această regulă și o vede reflectată în lista de plată, la rubrica cheltuielilor „pe beneficiari”.

Greșeli frecvente de interpretare

• A crede că orice consum suplimentar poate fi „taxat” liber de asociație — nu: articolul se aplică doar dacă nu există o interdicție legală privind acel consum.
• A folosi o decizie a comitetului executiv când există deja un normativ tehnic — normativul are prioritate.
• A împărți cheltuiala suplimentară în mod egal, forfetar, fără raportare la cantitatea consumată — textul cere expres calculul „în funcție de cantitatea consumată”.