Art. 93 din Legea 196/2018 — Alte cheltuieli — repartizare conform normativelor

Ce înseamnă, practic

Ce spune articolul 93

Articolul 93 reglementează categoria „alte cheltuieli" din cadrul asociației de proprietari — adică acele cheltuieli care nu se încadrează clar în categoriile clasice (pe număr de persoane, pe cotă-parte indiviză sau pe consum individual). Textul stabilește o regulă dublă de repartizare: aceste cheltuieli se împart între proprietari fie potrivit normelor și normativelor care au stat la baza facturării comune, fie potrivit clauzelor din contractele încheiate cu furnizorii serviciilor respective.

Ce înseamnă pe românește

Ideea de bază este că asociația nu inventează un mod propriu de împărțire pentru astfel de cheltuieli, ci preia criteriul folosit de furnizor. Dacă furnizorul a emis factura comună pe baza unui anumit normativ (de exemplu o normă de consum, un standard tehnic, o unitate de măsură specifică), același criteriu se aplică și la nivel intern, între proprietari. Dacă furnizorul are prevăzut în contract un anumit mod de calcul sau de defalcare, acel mod devine reperul repartizării.

Cine ce trebuie să facă

• Administratorul trebuie să identifice, pentru fiecare astfel de cheltuială, care este normativul sau clauza contractuală relevantă și să aplice acel criteriu la întocmirea listei de plată.
• Comitetul executiv și președintele se asigură că modul de repartizare este documentat și că se pot justifica alegerile făcute — prin trimitere la factură, la normativ sau la contractul cu furnizorul.
• Proprietarii au dreptul să solicite explicații și să verifice dacă suma trecută în dreptul apartamentului lor corespunde regulii aplicate.

Condiții și repere din text

• Repartizarea se face în conformitate cu normele și normativele avute în vedere la facturarea comună.
• Alternativ (sau cumulativ, când e cazul), se aplică clauzele din contractele cu furnizorii.
• Textul nu introduce un procent, un termen sau un plafon — este o regulă de metodă, nu de cifre.

Greșeli frecvente de interpretare

• A considera că „alte cheltuieli" pot fi împărțite discreționar, prin decizie internă, fără legătură cu modul în care au fost facturate — articolul cere alinierea la normativ sau la contract.
• A ignora contractul cu furnizorul atunci când acesta prevede un mod concret de calcul aplicabil între beneficiari.
• A amesteca aceste cheltuieli cu cele care au deja un criteriu propriu de repartizare stabilit în alte articole ale legii — art. 93 se referă strict la alte cheltuieli, care nu au un criteriu specific dedicat.